Urgenta: s'a copt clavicula.
Dupa 6 luni de recuperare ma aflu din nou intre peretii de un alb monoton si bolnavicios ai spitalului pentru a'mi indeparta tija ce'mi intregeste clavicula (despre care cel mai porbabil nu stiti nimic). Doctorul, pe care il asteptam de ceva timp, apare punctual, la 34 de minute dupa ora stabilita.
Sunt trimis la radiografie. Pe hol am grija sa'l ocolesc pe " 'nea Caisa" care se indreapta fara spor,cine stie de cand, in carje, spre toaleta din capatul coridorului. Imi iau portia de radiatii, ma las uns de vaselina pentru un ekg dupa care imi este repartizat un pat intre 2 mosnegi dornici sa'mi istoriseasca toata viata lor si arborele genealogic aferent.
Asistenta sefa nu intarzie in a'si face simtita prezenta. Citez:"fara mine nu se poate!" am incheiat citatul. De la mine pleaca cu 5 masuri de sange (desi am insistat ca nu sunt donator) iar de la tata cu cateva zeci de lei. Intre timp au loc si negocierile cu doctorul.
Dr: hmm, suntem cam incarcati zilele acestea...
Tata pluseaza 200 de lei. Acum?
Dr: stiti echipa mea e numeroasa...suntem profesionisti.
Tata mai pluseaza alti 200 de lei.
Dand din cap multumit doctorul stabileste ora. La 1 sunt chemat in sala de operatii. Trec la mijlocul coridorului pe langa 'nea Caisa, un munte de vointa, cobor scarile si ma indrept spre luminita de la capatul tunelului. O asistenta sterila din cap pana'n picioare imi cerceteaza dosarul." Domnule Dragoi,ha, am putea fi frati, sau cine stie,si pe mine tot Dragoi ma cheama..." Ajung in o.r. 5. Doi asistenti stergeau cu mopul sangele de pe jos. Miros de abator si de pastile. Sunt invitat sa iau un loc, o sa vina si doctorul imediat. Ma uit in stanga, 2 stechere pe care scrie defect. Ma uit in dreapta 1 stecher defect ,1 stecher bun si restul sarme. Sus imi atrage atentia o musca moarta ce zace pe neon. Se putea si mai rau gandesc.
Cat admiram sala de operatii asistentele m'au legat de maini si de picioare cu o dexteritate nebanuita. Perfuzii, branula infipta in vena, monitoare ,senzori si lumini puternice. Intr'un final apare si doctorul. Stropi de sange intre ochi si pe frunte iar in mana dreapta un bisturiu. Ma uit la el. Se uita la mine si intreaba: "Care'i piciorul?"...
